Vino, muză sfântă
Poezia este o chemare către muza care s-o ajute pe poetă să scrie în nopțile sale triste și să o inspire, ca pana să-i alunece pe coala de scris cu ușurință, să-și aștearnă pe ea "Gândurile mii" care parcă o ard, să le dea drumul din închisoarea sufletului și a inimii, să pornească spre acel dor permanent și "Înspre univers", despre a cărui știre n-ar trebui să afle nimeni, poate doar luna fiindcă ea a fost mereu martora tuturor iubirilor și deci și martora iubirii sale, a "Dragostei dintâi,/Scut și căpătâi"...
Chemarea către muză este trimisă cu speranță, fiindcă dorește ca prin scris să-și cânte durerea, durere pe care nu ar dori-o nimănui.
Poate în felul acesta s-ar simți ușurată și starea de tristețe i s-ar ameliora.
Un poem sensibil, cu note de tristețe ascunse sub o chemare a muzei.
Felicitări, aprecieri…
Florentina Savu
Vino, muză sfântă
Muză neștiută
De poeți dorită,
În nopți înstelate
Cu lacrimi udate.
Te coboară alene
Cât încă-i devreme
Și fă o magie,
Ca pana să scrie
Gândurile mii
Prinse în făclii,
Purtate de stele
Spre zări paralele,
Unde așteaptă dorul
Singur, călătorul,
Să trimită-un vers
Înspre univers,
Să-l știe doar luna
Ce i-a pus cununa
Dragostei dintâi,
Scut și căpătâi…
Vino, muză sfântă,
Durerea îmi cântă
Pe pagini de lume
Și stinge-o în cărbune
Nimeni, să n-o adune…
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 