Albiți de flori
- pentru selecție revistă –
„Suntem albiți de albe flori”
De ani ce trec mereu, mereu,
De toamne și de lungi ninsori…
Încet-încet, ni-i tot mai greu.
Suntem albiți de anotimpuri
Care se duc și se întorc,
Trăim tăcuți în alte timpuri,
Fără să știm de-avem noroc.
Ne plânge toamna peste umeri,
Iar primăvara zăbovește,
Anii se duc… nu îi mai numeri,
Iar mintea parcă obosește.
La tâmple, ghiocei răsar
Și cresc în fiecare an…
De-am mai avea răgaz, măcar,
Să nu ne pierdem în zadar…
„Suntem albiți de albe flori”
Ce în curând, n-or să mai fie…
Se-aștern năprasnice ninsori
Se-așterne crunta veșnicie.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 