Bătrânețe
Cad frunzele tăcerii
Din visurile mele,
Iar roadele durerii
Atârnă tot mai grele.
Covorul disperării
Se țese în tăcere
Cu firele-amintirii
Din gândurile mele.
Azi, pașii bătrâneții
Apasă tot mai mult,
Lăsând pe drumul vieții
Amprente din trecut.
Nisipul din clepsidră
Se scurge fără milă,
Iar orologiul-hidră
Bate mai mult în silă.
În calendarul vieții
Se strâng zile amare,
Prin faldurile ceții
Razele-s tot mai rare.
Se-așterne colbul vremii
Pe visele-mi pustii,
Iar semnele tristeții
Din ce în ce-s mai vii.
Se stinge-n suferință
Încă o frunză-n vânt
Și, fără vreo dorință,
Se-așterne la pământ.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 