Conivențe
Ionuț Pande
Din roibul crivăț a fugit o iarnă,
O primăvară se deznoadă-ncetișor,
Un cer răzleț bucăți de ploi mai toarnă
Pe pietrele de râu crescute-n foi de nor.
Cascade de vecii se varsă-n hăuri,
Se-ncumetă o zarvă-n trup de ghiocei,
Iar pașii de-altădat’ rămân în găuri
De timp refugiat urzeală pe fuscei.
Coboară-n amintiri o cucuvaie
Rostită de un dor de negru necernut,
Pocnește-n mugur floarea bălălaie
Si-un fir de albatros se pierde-n absolut.
În muzici, tropotesc pe portative
Poieni de cai fugiți din codrul de smarald
Și chei de libertăți se zbat pansive
În tabere de ochi, pe deget de herald.
Nu mai cânta din os, avidă viață,
Ci toarnă, dintr-un cer, un curcubeu în ost,
Să beau din el lumini, iar o sâneață
Să-mpuște și pe cuc, și gândul anagnost.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 