DE ARIPI MI-OR CREȘTE
Și de mi-or crește aripi, să pot atinge cerul,
O să citesc în stele ca să dezleg misterul.
Mă voi ruga de-un înger, făclia să-și aprindă,
Să lumineze clipa ce plânge în oglindă.
Și de-oi putea să zbor, departe peste vale,
Voi strânge suferința, grămadă-n buzunare.
Să o înec în mare, pe nimeni să n-ajungă,
Ca un parfum de floare, iubirea să ne-atingă.
Și-oi strânge în pumn clipa, când timpul nu-mi ajunge
Lăsând în noapte gândul să zburde făr’ a plânge.
Și-abia spre dimineață, când zorii s-or deschide,
Tu vino-ncetișor și flori în păr îmi prinde.
Și de-om gusta din taina iubirilor eterne,
De mână vom străbate ce viața ne așterne.
Cu aripi de lumină, ne-om înălța ușor,
Când glasul blând al ploii ne cântă-ncetișor.
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 