Litanie…
Pături de brumă pe sufletul meu,
lacrimi amare culese în palme.
Vântul pustiu îmi strigă mereu,
și-o buhă îmi plânge cântec de jale.
Cuvinte cu drag n-au vrut să existe,
degeaba le caut în tristu-mi amurg,
iubirea pierdută, n-a fost să reziste,
rătăcește aiurea prin vechiul meu burg…
Dimineța-mi găsește zâmbetul rece,
și soarele trist în suflet pătrunde,
prin gându-mi pustiu o umbră mai trece,
aleargă nebună, durerea-și ascunde.
Inima-n mine încă mai plânge
litanii ce curg și vin înspre lume,
ecoul strigării poate ajunge-n
urechile lumii încă antume…
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 