Dorul – PE URMELE LUI NICHITA
„Mi-e dor sã nu-mi mai fie dor de tine”
Atâtea veacuri plouã între noi,
Chemarea ta prin neguri parcã vine
Ca un ecou ne strigã sã fim doi!
Cu trambulina ai sãrit în moarte,
Mare fisurã ai lãsat în timp
Şi ai mutat secundele în carte,
Sã-mi fie dor în orice anotimp!
Atât de fericit îți era versul,
Cã lumea ta coloanã s-a fãcut…
Te-a propulsat în sus în universul
Ce clipa mi-a furat şi m-a durut!
Din toate mi-a rãmas numai mirare
Douã minuni am fost, ce-au existat…
Am apărut sincron din întâmplare,
Douã culori ce doar s-au completat!
De-atunci înot în marea de tristețe
Şi mã întreb ce drept mai am la timp,
Oare mai pot sã-i dau vieţii binețe
Când ochii tãi s-au şters din anotimp?!
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 