CANTILENA ALBASTRĂ
Am ascultat pe praguri de nisipuri marea,
Pătrunsă, pân’ la contopire,-n al ei val.
Nici nu mai știu… Vibram răsfrântă pe un mal,
Sau colindam, să mângâi cu albastru zarea?
Simțeam un dor, de mult întipărit în mine,
Fiori ce mă secau, iar uneori belșug
Din prea doritul foc, de pe-al iubirii rug,
Adânc îngemănat cu zbuciumări marine.
Din mersul plimbător al clipei prin sminteală,
Dintr-o sclipire explozivă către cer,
Am căpătat puterea de-a răsturna mister
Pe trup de univers, cu lacrimi de cerneală.
Cu pofta de a-l bea, i-am căutat izvorul.
Priviți, înalte lumi, cum poți, c-un zvâc, să zbori!
Am chiuit pe vânt, pe inorogi de nori,
Când m-a zvârlit spre sori, din arc, Săgetătorul.
Mi-am înmuiat penița în puls de Căi Lactee,
Și-am scrijelit cărări de patimă și vis,
Să sângereze-n Timp, în marele-i abis,
Precum o rază roș, pe valsuri de maree.
A fost un țipăt lung de pasăre măiastră,
Înverșunat urcuș spre cerul constelat,
Când mătăsos și lin, când aspru fulgerat
Pe clapa unui zbor. O cantilenă-albastră.
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 