-De ziua Poeziei-
Dăltuitorii în cuvinte…
Autor, Nela Boca
Și mai întâi a fost cuvântul…ce l-a purtat în lume vântul, și-a zămislit poveste vie, găsindu-i nume, poezie … și-au fost și în vechime vizionari, ce ticluiau enigme în cuvinte, cei dăruiți de cer cu har, a căror slovă-n veci nu minte! Dantelării de litere sculptate, frânturi de suflete cuprind în ele, și roua ochilor scânteie, din gândul ce-a ajuns la stele…
Se zice că poeții sunt pulbere de stele… că strălucesc aievea, purtând lumini în ele, că sunt damnații lumii , meniți să pună-n vers, tot ce e viu , trăire, frânturi din univers… Se zice că poeții plâng când scriu! Căci simt adânc durerea, au sufletul prea viu! A spus un geniu mare, că scriitura seacă, răzbate mai ușor, din cea mai goală teacă…. și astfel, noaptea-i neagră, cum ziceam ieri în vers, căci stelele sunt goale, de luciu și de sens! Puzderie de-ar fi, pe cerul nopții negre, nu pot a izbuti, la luminări integre…
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 