ÎN ZBORUL MEU
Mi-e sufletul o stepă arzătoare,
Și inima o tainică sclipire,
Făcut-am din cuvinte o cărare
În lutul frământat spre împlinire…
Am tot zburat prin vânt, către cetate,
Rafalele m-au doborât, că-s om,
Dar ajungând pe-o filă sfântă-n carte,
Am renăscut, ca frunza unui pom.
E zborul greu,că aripa-i rănită,
C-am tot zburat pe bolta unei vieți,
Cu inima de doruri împietrită,
Visând în poala unei dimineți.
Atât de mult iubitu-mi-am eu zborul,
C-am săgetat văzduhul cu-o aripă,
Întru ‘nălțimea gândului, când omul
A-nsuflețit cuvintele-ntr-o clipă…
În cartea-n care ceru-și plimbă somnul,
Când pe pământ se cântă la vecernii,
Stau îngerii de pază, pe când omul
Înalță-un imn, în taină, cu mirenii.
Redactor: Viorel Poenaru
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 