Paul Andrei Rîpă

Castanul
Paul Ripa Andrei

Iubitor de natură și impresionat de frumusețea și măreția castanului, copilul se apropie timid de el, simțind o atracție deosebită. De-a lungul anilor, timpul a încrustat vârsta în scoarța acestui castan, fiecare rid spunând parcă o poveste. Acum, în plină renaștere, verdele și "mii de muguri aprinși" explodează și îl farmecă pe micuțul poet. Are impresia că unul dintre ei îi șoptește numele. Simte o legătură, o comuniune superbă între el și acest mugur ivit parcă să-i dea binețe și să-l facă chiar conștient de rostul său pe lume. Orice pom renaște primăvara, se coace vara și dă rod toamna, ca iarna să-și lepede hainele și să treacă la somn, până la o nouă renaștere. Micul poet se gândește că, asemenea castanului, acum e perioada sa de verde și trebuie să profite la maximum de ea, va urma perioada în care va dovedi maturitate și înțelegere în ceea ce privește rostul vieții, apoi va urma toamna când roadele trăirilor sale vor străluci de frumusețe și de bogăție, de înțelepciunea dată de celelalte anotimpuri, de parcursul său prin ele. Și este fericit că poate experimenta toate acestea, sugerate de prietenul său castanul.

Felicitări, Paul! Superb poemul tău.
Florentina Savu

CASTANUL
Paul Andrei Rîpă

Am auzit
chemarea castanului.
M-am apropiat.
Pe scoarța ei
vremea și-a scris povestea.
Printre verdele intens
mii de muguri aprinși
mă vrăjesc.
Unul singur
șoptește numele meu.
Privindu-l cu atenție
mă simt atras.
Mă las purtat
știind că mâine
voi fi rodul
care va hrăni Pământul.
Ce frumos!
Ce minuni mă face
Universul să experimentez!

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu