Alexandru Ioan Filip

Paște

Speranțele se culcă pe altare
și Dumnezeu supunere ne cere
Eu biet ateu mă pierd în cugetare:
Prea multe morți și-o singură-nviere

Crucificat de-o viață pe cuvinte
îmi sângerez cununile de spini
Biserica mă uită sau mă minte
Că numai noaptea poți să te închini

Și plec mereu pe jos spre Ghetsimani
mai trist de viață însoțit de moaște
Luntrașul meu de Stix refuză banii
si-mi spune să îmi cumpăr un alt Paște.

Redactor: Relu Popescu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu