Pasărea dor
„CE PASĂRE NEAGRĂ STĂ-N LUNĂ ȘI PLÂNGE”,
Când noaptea alaiul de stele își strânge
Și zorii mijesc sub pleoape de rouă?
Dorul de tine mi-l frânge în două…
O pasăre neagră, cu ciocul de fier
Îmi sapă durerea în suflet stingher,
Răscolind răni închise, ascunse-n tăceri,
La hotarul de-o zi, dintre mâine și ieri.
O pasăre neagră cu ciocul de foc
Îmi arde și ultimul dram de noroc,
Îmi bate cu ciocul la ușă de gând
Și temeri, și frici mă cuprind rând pe rând.
O pasăre neagră, cu ciocul de stâncă
Deschide-a iubirii rană adâncă…
Iar noaptea coboară și ziua se frânge,
Pasarea neagră țipă și plânge.
O pasăre neagră…e pasărea dor…
Picură-n gânduri al uitării fior,
Ca să-mi alunge-amintirea de tine
Și cuib ea își face… în suflet la mine.
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 