MIMETICI
Peştele din acvariu se uită fix la mine.
Probabil că s-a plictisit de singurătate.
Pe cerul lui sunt valuri subțiri şi hialine
Şi mă întreb de are şi visuri spulberate.
Mai dă, încet, din buze. Parc-ar spune ceva.
Nu ştiu dacă e trist, sau de e fericit,
Sau dacă, vreodată, s-a-ndrăgostit de-o stea
De mare, din adâncuri, şi s-a simțit iubit.
Poate este nostalgic după vreo iubită
Cu dungi negre pe galben şi coada albăstrie
Pe care s-o sărute cu gura lui sărată
Şi pe o aripioară să-i scrie-o poezie.
Vorbesc cu el, în gând, şi dau încet din buze.
Nu ştiu cine-i mimetic. Poate el, poate eu.
Dar tare mi-aş dori să-l fac să se amuze,
Aşa că mâine-n zori îl duc la heleşteu.
Şi o să-i dau în dar şi o broască țestoasă
Ca să punem pe fugă un zâmbet de angoasă.
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 