Cerșetorul
Nu știu pe care stradă, te-am mai văzut cerșind,
Copil plin de zăpadă, ce mă privești zâmbind!
Prin ochii verzi și limpezi, ies inimi de cleștar
Zburând lin printre lespezi, de răul păsărar.
Din mâna ta întinsă, străpunsă de-o culoare,
Țâșnesc speranțe lumii prea plină de paloare.
Cine ar sta să vadă iubirea-ți fâlfâind?
Tu pari o umbră fadă, ceva nedemn privind.
Ba mulți se împiedică de trupul tău fragil,
Cu foc apoi te-njură, lovindu-te agil.
Ce știe nepăsarea vorbi despre lumină
Când lasă revărsarea de greu în mici să vină?
Ce știe răutatea ce-i pace din iubire,
Ce este unitatea, sau ce-i acea’ jertfire?
Tu porți un jug al nostru, sărmanule din frig,
Ți-am pus pe trup căpăstru. ,, Să ne oprim”! vă strig…
Nu știu pe care stradă te-am mai văzut cerșind,
Milei căzuși ofrandă și tremurai… murind …
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 