Karmă
Mie-mi pari a fi vie, generos împărțind,
Inima-ți ca o pâine, praznic de sub pământ,
Sunt bucăți de cărbuni, să mă ardă-i aștept
Căci de-o inimă mare, am nevoie în piept.
Azi în ochii-mi, de sare, lacrimi nu mai încap
De pe frunte-ți țărâna să ți-o spăl, să te scap,
Dar din piept intuiesc cum candidă, o floare
Strecoară-n eter, un parfum ce mă doare.
Mă aplec către fruntea-ți să înlătur doi spini,
De aproape văd însă că-s de fapt rădăcini,
Le sărut și-acum lacrimi din izvoru-mi pornesc,
Rădăcinile tale-s ca un braț îngeresc,
Întrupând o tulpină, crescând ramuri cu flori
Ce-armonia deplină îți strecoară prin pori,
Noi o viață culegem străluciri de altar,
De nu, karma ne-adună trupu-n vârtejuri iar…
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 