Să mă-mbrăcați în ramuri verzi de brad
În toamna primăverii mele,
Frunzele-n muguri mor definitiv,
Eu, peregrin printr-un zăvoi de stele,
Scriu cheia sol pe-al vieții portativ.
Mă năzuiesc să prind un răsărit,
Adun în poală razele, ca vreascuri,
În sărbătoarea după vechiul rit,
Mă pun pe mine să mă calce-n teascuri.
Sunt viei rod sau doar o aguridă?
Când ciocârlia-și ‘moaie pliscu-n vin,
Se-nalță dor de verde pân’ la grindă.
O, viața mea, mai lasă-mă puțin,
Să leg odgonul la un țărm de maci,
Să pun pe-obrazul nopții-o sărutare
Și-apoi în ramuri verzi să mă îmbraci
Și să mă-ngropi la margine de mare!
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 