Sărut…
Sărutul e o poartă spre iubire…
O-ngemănare-ntre a vrea și-a fi!
Un pas suprem făcut spre nemurire
Sărutu-i rațiunea de a fi…
Sărut icoana cu evlavie deplină,
Cu drag sărut și mâna mamei mele
Plecată prea curând întru lumină
Și prea devreme-ajunsă sus, la stele…
Sărut cu patos buzele femeii
Ce mi-a adus chiar Raiul pe pământ…
Și mai sărut, din stele lăcrimând
Călugării din schituri lăcrimând mișeii…
Sărut țărâna-n care a pășit
Iubitu-mi tată, fără de păcate,
Și mâinile copiilor! Pe toate
Azi le sărut din zori la asfințit…
Sărut și mâna care ne hrănește
Muncind ogorul pân’ la asfințit…
Care se-nchină când la răsărit
Soarele vieții noastre se ivește…
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 