POARTA MARE DE LA DRUM
Mă-ntorc la poarta mea de lemn
La poarta mare de la drum,
Să caut pe stâlpii ei un semn
Lăsat ca pe un pallium
De tata, când își măsura
Cu pruncii funia vieții
Și când, cu noduri ne lega
De prag cu tainele peceții,
Pecetea soarelui pe porți
Cât roata carului și-a pânii
De pomenit și vii și morți
Și robii casei și stăpânii.
Crestase tata statul meu
De suitor copil la ceriu
Pe poarta lui de bazileu
Necunoscut de zodieriu.
Pe-atunci și porțile vorbeau
În limba sacră de pe cruci,
Pe-atunci și porțile știau
De unde vii, unde te duci.
Acum tac porțile la drum,
Sunt alte porți…De fier…Cu cheie…
O zeitate ca un fum
Mă-ntreabă: Cine ești, femeie?
Redactor: Relu Popescu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 