Și țes, tot mai țes
Aduc infinitul pe pânzele albe
Și îl hrănesc cu stropi de cerneală,
Sădesc doar cuvinte în șiruri de salbe,
Crâmpeie de suflet mai pun ca beteală.
Adaug o țintă din zarea albastră,
O scarmăn c-un piaptăn ca pe un caier,
Desfac ițe sumbre privind pe fereastră
Sau adun stelele prinse de-un flaier.
Un gând se deșiră ca dintr-un ghem
Și țes cu el pânza albită cu grijă,
Zâmbesc când în taină pe tine te chem
Să hrănim vise plimbându-ne-n birjă.
Metehnele lumii se gudură -n noduri,
Se prind ca un scai de pânza-mi frugală,
Pe margini mai pun altițele-n ronduri
Și țes, tot mai țes, notițe pe-o coală.
Aș vrea să topesc nămeții de ură,
Să-i pun într-un leagăn cu vise mărețe,
Să cânte doar triluri pe marea azură
Și-n inimi scăldate-n lumina din piețe.
În loc de războaie, doar freamăt de codru
Aș țese întruna cu fir de mătase,
Cu-n susur de ape ferite de lotru
Și nobile haine în lume aș coase.
Redactor: Relu Popescu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 