Bezna
CE PASĂRE NEAGRĂ STĂ-N LUNĂ ȘI PLÂNGE?
Ce șarpe de foc pe frunte-ți brăzdează?
Simt liniștea nopții că-n așchii se frânge,
Rănindu-te-n talpa ce nu mai visează.
Ce guri de oțel înghit șoapta mării
Când răul bea lacrimi din pietre ce tac?
Ce vânt din Siberii bea semnu-ntrebării,
Când ochi-ți agonici în beznă se zbat?
Prin venele tale au curs totdeauna
Iubirea-n petale și ura-n furtuni,
Dar astăzi iți curge durere, iar luna
Bea sânge albastru din rug de lăstuni.
Huluba se-nalță să-și scalde candoarea,
Știind că trădarea se află pe tron,
Ea zboară, dar bezna-i îmbracă culoarea,
Iar tu, lume dragă, te zbați în harpon.
Și cine s-audă că-ți strigi disperarea?
Speranța e dusă departe-n exil,
Nu sunt felinare, pierdută-i cărarea,
Iar noi…pacienți într-al beznei azil.
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 