CE PASARE NEAGRĂ STĂ-N LUNĂ ȘI PLĂNGE
Și îmi spală trupul cu stropi mari de sânge?!
Te curăți de praful unei lumi ce ți-a dat
Dureri,suferințe, incat zaci într-un pat…
Și pasarea neagră te-asteaptă să-ti cănte
La margini de drum, fară ton sau cuvinte…
Auzi plănsul ei ce pătrunde în tine,
Te schimbă fătiș sau in profunzime!
O pasăre plânge…E tot ce contează,
Iar trupul, sârmanul,, trecut e de-amiaza!
Te sperie moartea?! Primește -o senină!
Cât pasărea plânge, ai drum spre lumină!
Opreste-te-o clipă și vezi de-ți mai pasă
Că viața -i finita, tămâia pe masă!
Iar luna privește de mult prea departe…
Un trup se dezbracă de suflet spre moarte!
O pasăre neagră aripa-si deschide
Iar sufletul tău în păcat se închide…
Învață să mori și nu privi înapoi,
Ramâne -va cenușă aici, printre noi!
Învață să crezi și în zile senine,
In visul frumos ce-i aproape de tine!
Aici și acolo puterea ți-o strânge!
CE PASĂRE NEAGRĂ STĂ -N LUNĂ ȘI PLÂNGE?!
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 