E primăvară
Doamne, câtă primăvară-i peste noi!
E plin de flori, e crângul, iar, vioi,
Spre cer, azi, sufletul mi l-am deschis
Și mă avânt pe bolta unui vis,
Noi fără noi, suntem așa de goi!
Pe cine va-mbrăca cu floarea deasă,
Doar eu eram a vântului mireasă,
Când în bătăi de inimi, zbura floarea,
De-acoperea și iarba și cărarea,
Iar umbra ta, pe atunci, îmi era casă…
Cum vor mai curge-n primăvară ploi,
Când vor cădea, prin verdele trifoi,
Pe pajiștea-nverzită, prin pâraie,
Și firul ierbii, fraged, mi-l îndoaie?
Cum le va fi, iubite, fără noi?
Azi, zorii se revarsă-ntr-o clipită,
Pe geana nopții, depănând, grăbită,
Din vise asteptate, să-ți pot spune
E-atâta primăvară peste lume!
Sunt salcie de vânturi desfrunzită.
Redactir: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 