Dăruit
Copil preaiubit, te vei naște din nou,
La masa tăcerii cu pâine și vin,
O lacrimă scursă din timpul deplin
Un plâns zguduit peste-al lumii ecou…
Din trupul tău fraged de prunc adormit
Vor crește lăstarii cu viață eternă…
Așază-ți destinul și capul in pernă
Iubire divină și fără sfârșit!
Căci lumea-i o umbră pe-un drum fără pași,
Văzduh fără zboruri și aripi schiloade…
Din beznă de inimi vin corbi să ne prade
Cu ciocuri flămânde și zâmbet vrăjmaș …
Copil dăruit, preaiubit giuvaer,
Ascultă pământul și-a lui sarabandă,
Privește-l apoi aducându-ți ofrandă
În inima mea mai aproape de cer!
Te vad țintuit printre veacuri mărunte,
Copil împărat lângă demoni și îngeri,
Ca-n șapte cuvinte iubire să sângeri
Cu muguri din spini pentru inimi si frunte!
Dar azi negreșit te vei naște din nou
Cu pâine și vin peste-al lumii ecou!
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 