Culegător de semne vechi
Prin colb de cronică bătrână
Am rătăcit cu ochiu-n mână,
Căci litera părea o boabă,
Cuvântul – scriere arabă.
Și semne de-ntrebare blândă,
Mirări pe o cărare sfântă,
S-au adunat pe crengi cu soare
Și au deschis o ușă-n floare.
Petalele și-au strâns povestea
Și un pitic a purtat vestea,
Că în pădurea cu strai verde,
Altoi pe trunchiul nou se vede.
Și din altoi se nasc cuvinte…
În prag mi-apare-un crai cuminte.
El duce-un băț cu o năframă
Scrisoarea mea de bună mamă:
Am scris, copile, carte nouă
În dimineți cu stropi de rouă.
S-o las pe prispa dintre stele,
Noroc în cuib de rândunele.
CARTEA MEA-I, FIULE, O TREAPTĂ
Pentru nepoții ce așteaptă…
Ei vor urca, citind, la mine
Și între file vor rămâne.
Căci nu e cale mai frumoasă,
Decât povestea de acasă.
Și nu-i scară mai potrivită
Decât o carte răsfoită!
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 