Potirul unui crin
Când se plimbă-n arca zilei
cerul clipei de sublim,
dorul mi-l cuprind cu lacrimi,
în potirul unui crin.
Și-ntr-un ceas târziu de noapte,
când și tu vei arde-n foc,
am s-adorm pierdută-n șoapte
sub cenușă de noroc…
Voi fi veșnic trubadurul
stelelor de tamarin,
care-și soarbe lin iubirea
din potirul unui crin…
De mână cu întunericul
Întunericul-
l-am cutreierat,
l-am mirosit,
i-am îndepărtat ghearele
din carnea mea;
La fel ca timpul,
îmi soarbe sângele,
îmi arde lutul,
dar m-a vindecat de teamă.
Acum îl țin de mână
și mergem spre lumină,
ca să-i domolim curcubeul.
Ne-am decis să-i frunzărim încrederea.
Ca niște păsări de cuvânt…
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 