SUBIECTIVUL UNIPERSONAL
Multă vreme am crezut
Că sunt un imperativ.
Numele meu oscila,
Atât de confuz, între
NU E VOIE!
TREBUIE!
NU TREBUIE!
Toate, dar toate,
Urmate, implacabil, de „să”,
Conjuncția dezastrelor impuse
şi sfârşite cu un gigantic
semn al exclamării
Şi al mirării mele în fața inevitabilului de conjunctură.
Şi, ce bizar!
Toate, dar toate,
Unipersonale ca formă,
Impersonale ca înțeles,
Şi, după toate, Eu,
Subiectiv-predicativa incertă,
Cea pentru care totul impus e de neînțeles,
Şi care ia atât de personal
Orice formă de foşnet
Din urma lăsată de cuvinte,
Până devine un sufix definitoriu
Al tuturor suspinelor.
Camelia Marin
Din volumul in pregatire OZYRIA. ÎNTRE SUD ŞI LUNA PLINĂ
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 