Țărâna sărută pământul (partea VII)
Se plimbă întruparea
De la un duh la altul,
Țărână i-e cărarea
Și un pământ înaltul.
Încearcă întruparea,
Dar nimeni nu o ia:
,,Ce liberă ni-i zarea,
De ce să fim în ea?”
Se duce întruparea
Până spre cele sfinte:
,,Prea grea mi-e apăsarea,
Nimeni n-o vrea, Părinte!”
,, Așteaptă în tăcere,
Vezi ceru-n acalmie?
Cuvântul te va cere,
Vei fi o haină Mie!”
Așa-ntrupă Divinul,
Tihna-n praf, trecut ca vis;
Curge-ntr-o taină vinul
Ce se bea în Paradis.
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 