Între lumi
EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII,
Ci-s limpedea fântână-n adâncuri adunând,
Argintul otrăvit din despletirea lunii,
Ori zori trandafirii, iubirilor veșmânt.
De-alean pot fi săgeată, noi ceruri fulgerând
Spre „cuibul veșniciei” din care am descins,
Simt lanțurile humii cum se desfac pe rând,
Când coruri îngerești fac zboru-mi rug aprins…
Dar n-am răgaz iubito, s-ating nemărginirea,
Nici tainele vieții nu-i chip să lămuresc,
Căci mări de întuneric îmi grăbesc revenirea,
Sunt ochii-ți plini de noapte, ce-avizi mă urmăresc…
Revin cu însetare ”să beau” a ta ”mireasmă”
Când amândoi obrajii în palme îți cuprind,
În ochi neprețuite izvoare-mpart aghiasmă,
Dar tot mai văd sub pleoape, secrete licărind…
Atunci mă-ntreb femeie, ce mare porți în piept,
De multele-ți plecări mai știi tu, cine ești?
Pe vremuri de furtună eu ce-aș putea s-aștept?
Refluxul de-o începe, tu unde poposești?…
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 