Tu, ramură-n a mea tulpină
O, dragul mamei, prinț din stele,
Hai să te duc prin alba poartă,
Înfiptă-n cărărui de soartă
Din universul vieții mele!
Vezi palmele acestea două?
Prin goana zilei știu a spune
A muncii lungă rugăciune,
Iar noaptea scriu o carte nouă.
Tu, ramură-n a mea tulpină,
Ce-ai să mă porți mereu în sânge,
Din cartea mea vei vrea a strânge
Vreo picătură de lumină?
Stă scris în ale ei izvoare
Că-n înălțimea unor zboruri,
Nu meriți fală, nici onoruri,
De te înalți fără onoare.
Alege lacom dintre toate
Iubirea, cinstea și răbdarea,
Nu pregeta să-ți umpli zarea
Cu dulcea, sfânta libertate!
Spre culmea zborurilor tale,
„Cartea mea-i, fiule, o treaptă”.
Pitită-între coperți, așteaptă
Să-ți dea elanuri verticale,
Când eu voi fi un fum, o șoaptă…
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 