Eu nu-ți cunosc țărâna ce-ți plânge pe mormânt
Eu nu-ți cunosc țărâna ce-ți plânge pe mormânt
Cu cioburi înstelate, când cerul a trăsnit
Și ți-a deschis o vamă-n hotar de infinit.
Îți știu doar veșnicia puterii din cuvânt.
Ea a rodit din pieptul ilustrului condei,
Ca un havuz de taine, din alte lumi pătruns,
Ca-împotrivire nopții cu-al zilei alb răspuns
Și-abandonat mirării, crescute-n ochii mei.
Stăpân pe-al vieții astru, străin de-al morții sens,
Ți-ai strecurat lumina pe-un geam întunecat.
Atunci, săgeți de fulger în mine-au lunecat
Și „mi-a căzut în suflet” seninul tău imens.
De-ai ști cu cât nesațiu tot cântul ți-am cules!
La fel cum ia din floare parfumu-i braț de vânt.
Eu nu-ți cunosc țărâna ce-ți plânge pe mormânt,
Dar pe-ale mele buze îți râde orice vers,
Așa cum râde-n apă profundul adâncimii
Și în sclipiri de soare mărețul din înalt.
L-am răscolit de-a lungul și-n latul celălalt
Să-i pot purta în palme amprentele minunii,
Când „largi fiori” vor trece, îndată să tresalt.
„EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”,
Doar o pătrund cu truda statuii în bazalt.
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 