Copile
O lună arzândă, ușor se înalță,
Pe un agheasmătar de apă vie,
Luceferi năuci, sătui de viață
Alunecă-n marea adânc străvezie.
Pe buze uscate și fața crăpată,
Port sarea culeasă din marea albastră,
O stană de piatră, din înger de fată,
Rămas-am, copile, pe plaja sihastră…
Străbate Sahara cât poți de îndată,
De vremuri aripa-mi atârnă greoi,
CARTEA MEA-I, FIULE O TREAPTĂ
În timpul de-acum și în cel de apoi.
Când îngerii nopții aripa-și înmoaie,
În sfinte adâncuri de priveghere,
Să lepezi mantaua de patimi greoaie,
Pe valuri, să spele adânca durere…
Pe plaja străveche, cu grijă, adună
Nisipuri aduse de vânturi în noaptea
Ce schimbă prefața din urna străbună,
Căci viața e aspră…mai aspră ca moartea.
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 