Fantezie de vară
Mi-am dorit sa-mi ard iubirea într-un crâng de romaniță,
Dar a scânteiat cenușa, atinsă de-o veveriță:
Uitasem că este vară, și că arșița e mare,
Iar în suflet mii de fluturi, îmi cereau o îndurare.
Zefirul plutea alene pe a dorului cărare,
Sărutând cu sete iarba, care se uscase tare
Și-mi aduse-o ploaie lină ca o dulce ‘mbratisare,
Care îmi străpunse gândul, cu-amintiri de neuitare.
Precum Phoenix din cenușă a ieșit triumfătoare,
Dragostea de-un timp apusă, făcând gălăgie mare,
Ce să fac?…Eram sătulă de atâta-nveșunare,
Așadar am dat deoparte spinii grei de supărare.
Ce-a urmat nu voi a spune ca să-mi păstrez demnitatea
Dar când soarele apune, trag jos storul și-aștept noaptea
Iară vouă dragi prieteni vă las curiozitatea
De a nu-mi cunoaște visul sau…poate realitatea?
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 