Gabriel Cristea

Sub vremea unui cerb sau unui zbor

Își dezveleau în vânt plopii tulpina
și nalte vârfuri norii atingeau;
Un stol de zmei îmi contura suișul
pe rădăcini ce ploi reverberau.

Parc-adunasem liniștea din timpuri,
pe unde nici picior de muritor
nu mai trecuse vreme de o eră;
Ploua tihnit, ploua pătrunzător…

Suind pe culmea aprigelor vânturi

  • poteca turmelor, spre infinit –
    îmi săgetau aripile de suflet
    copaci înalți cu brațul arcuit.

,,Nu te sui acolo, mai degrabă
rămâi cu noi în liniștea din vânt!”
ziceau neumblătorii de aramă,
ce-mi îngropau zburarea în pământ.

Mă cufundam în seve de mătase,
sub vremea unui cerb sau unui zbor,
și mă predam semințelor fecunde,
ca sclav al lutului nemuritor.

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu