Lorica Mihăilă

Vinovata de serviciu

Iluzii doar…în sunet de chitară
ce mă alintă-acum când mi-este greu,
eu îl repet ca pentru prima oară,
deși-l cunosc, că l-am cântat mereu.

Un sunet surd, ce-aleargă și mă doare,
mă dor și șoaptele din noaptea plină,
cu timpul cred, că-și pierde din valoare,
eu nu-l mai simt, el nu mă mai alină!

Oare sunt eu acea vinovată,
că n-am știut să-l cânt mai dedemult?
și-am tot sperat să îmi deschidă-o poartă,
dar e târziu, și-am așteptat prea mult!

O să-mi aștern covoare la picioare,
să nu mai calc pe ace, nici pe sârmă,
să nu mai știu de ce acum mă doare,
iar viața-n hău, încet, mi se dărâmă.

Am încercat să nu-mi mai plâng durerea,
dar să nu uit ce-nseamnă fericirea,
am renunțat să-mi mai exprim părerea,
dar mi-am pierdut din ochi, azi, strălucirea!

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu