O vorbă pentru sufletul mamei
(autor: teodor dume)
nu știu câte zile voi mai pierde
de-aici încolo
în cimitirul în care
este îngropată mama
nu mai este loc
cândva în partea de-alături
era o bancă
pe care
stăteam de vorbă cu Dumnezeu
în zilele de duminica
cineva a mutat- o mai încolo
cu câțiva pași
și atunci hotărât
să nu mă mai așez
am cedat- o lui Dumnezeu
să mai poartă vorbi și cu ceilalți
știu că este un gest
pentru care
mama m-ar fi sărutat pe frunte
și mi-ar fi spus
ca din când în când
să- l mai invit și pe tata
să vorbim cu Dumnezeu despre sufletul ei
2)Câteodată și Dumnezeu rămâne singur
Autor: Teodor Dume
Stau în mijlocul unei lumânări aprinse
și tremur
în tot acest timp întunericul
iese din mine ca dintr-un chip
fără umbră
simt greutatea cerului cum
se prelinge în oameni
liniștea scrijelește adânc
s-ar putea spune că cineva a trecut pe aici
și într-o bună zi va întreba de mine
iar tu prin fereastra închisă
o să-l rogi pe Dumnezeu
să țină timpul în loc
eu voi privi din tăișul unei lacrimi
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 