Angelica Manole

Vara emoțiilor

Mi-a tresărit o boabă-a sufletului meu,
Când vara se urca pe dealul plin cu soare.
Și-am vrut să o păstrez în ochi mereu,
Așa cum macii au ieșit la drumul mare.

Mi-a tresărit lumina din adâncuri line
Și cântece de greier mustăcios am auzit.
Povestea grânelor ajunge și la mine,
Iar dorul de copilărie în praguri mi-a sosit.

Emoții cu luciri de stele mici și rare
S-au prins de pleoapa inimii cu dor.
Mi-am agățat dorința-n Carul Mare
Și-n vise albe de fugarnic mă cobor.

Am luat emoții de la luna plină,
Ce-și spală rotunjimea-n iazul morii
Și mi-am dorit un Făt-Frumos să vină,
Să stăm de vorbă până răsar zorii.

Din tufele de iasomie sfântă
Mi-am luat emoții cu miros ciudat.
Am fost și-n ” lumea celor care nu cuvântă”
Și dragoste și armonie am luat.

Dar vara cea de foc mi-a dat fărâme
Și-ntr-o emoție de fum mi-am strâns oftatul.
Sunt vântul călător ce fuge-n lume
Și-n margine de gând mi-a fost umblatul.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu