Adio, iubite, pleca-voi cu ploaia…
Bătut-am pământul prea mult într-un loc,
De flori vestejite va geme odaia,
Prinzând nemurire-n aripi cu pene de foc.
Pe mine doar chinul, de tine m-a legat
Și un blestem ce-l port în oase până-n moarte:
Ca să iubesc tot singur, cu sufletul meu dat,
De dragoste bolnav, de ea să nu am parte…
Ah, am tânjit iubire, așa eu m-am născut,
Cerșind din ochii mamei sărut după sărut;
Nebună de iubire, nebună m-a făcut,
Nebună până-n sânge am fost de la-nceput!…
Ce frântă fericire și-n inimă ce crunt,
Să dăruiești safire pe un nisip mărunt…
Aceasta-i grea sortire, de parcă-n timpuri, eu
Am fost cândva iubire, căzând din Empireu…
Adio, iubite, pleca-voi cu ploaia…
Și-n picuri după picuri m-oi prăbuși-napoi;
Pe frunte-ți, pe buze-ți, în mii te-oi îmbăia
Și-om împărți din unul care se cheamă noi…
Nu-mi face din nou lacrimi, c-atunci voi fi potop,
Și-n cerul lui, iubirea… adânc o s-o îngrop…
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 