Daniela Konovală

Aș fi…

De n-aș fi om, poate c-aș fi pădure
Adâncul verde mi-ar pulsa în trunchi,
M-aș dezbraca de șoaptele zălude
Și-aș risipi ofrande cu visele mănunchi…

De n-aș fi om, poate că aș fi apă,
O mare fără seamăn ori un râu,
Fluidul răbdător ce-n stâncă sapă…
Sub dalta vremii cuget fără frâu.

De n-aș fi om, aș fi o călimară
Strângând în mine slove de-ametist
Tezaur de iubire în cerneală
Ca o maramă învelind un Crist.

De n-aș fi om, aș fi nemărginire
Potecă nesfârșită spre raiul îngeresc,
O dimineață albă în straiele de mire
Sub cerul de opale cu pas dumnezeiesc.

De n-aș fi om, aș fi aripă nouă
În dimineața bobului de rouă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu