POVESTE NOCTURNĂ
Cocoțat pe-un vârf de munte, între cetini îmi fac patul,
Numărând noian de stele, clipocind c-un ochi sau altul,
În hamac, între doi brazi, sub o pătură de stele,
Obosit, dar încântat și dau frâu viselor mele.
Surle, trâmbițe și tobe se aud din depărtare,
Prin poieni apar deodată lampioane- zarva mare,
Străluciri rupte din stele, pe aripi de licurici,
Semn că, în curând, parada va trece și pe aici.
„IATĂ CERBI CU STELE-N FRUNTE CARE TREC PE PUNȚI DE AUR”
Maiestuos, având coroane ca trofee din tezaur,
Mantii cafenii cu stele și sclipiri de diamant,
Copite ce lasă-n urmă praf de raze luminat.
Un întreg alai de ciute îmbrăcate-n voalul nopții
Își urmează-n miez de noapte, în pădurea albă, soții.
Printre brazii ce și-au pus fracuri verzi și dantelate,
Florile-și apleacă-n cale petalele parfumate.
Se însoară-n astă noapte cel mai falnic din toți cerbii
Și-are musafiri de seama cerbii bătrâni și imberbii.
Stele multe, rafinate luminează a lor cale,
Pe traseul presărat cu mulțime de petale.
Pe un tron pufos de nouri din înalturi coborât,
Șade Luna, mândra nună, îmbrăcată-n strai de-argint.
Lângă ea, blândul Luceafăr, c-un aer venusian,
Bucuros că-i nașul mare și-i revede dup-un an.
Dansuri, muzică aleasă, răsunând pe zeci de tonuri…
Eu priveam extaziat printre vise, între somnuri.
Cât durat-a nunta asta, n-aș putea să spun precis,
Pentru că, după o vreme, eu m-am deșteptat din vis.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 