SCRISOARE FĂRĂ ADRESĂ
Ți-ai dus părinții la azil,
Îi vizitezi din an în Paște
Până-ntr-o zi când un copil
bătrân nu te mai recunoaște.
Le-o fi fost foame, frig și sete,
Dar, mai ales, le-o fi fost dor,
Un dor mușcând pe îndelete
Din inima și mintea lor.
Întreabă-i pe specialiștii
În inimi frânte ce au scris
La diagnostic despre triștii
Ochi ai bătrânilor proscriși!
Ce medicație, ce leac,
Stimate ,,aparținător”
Le-au dat de suferă și zac
De boala grea numită dor?
E prea târziu să-i iei acasă?
Nu-i loc destul în casa ta?
N-ai scaune de-ajuns la masă?
Sau e mai simplu a uita.
Da, uită!… A uita, uitare,
Un verb … E la infinitiv…
Îi pui un semn de exclamare
Și îl repeți imperativ!
Te rog, nu mai păstra albumul
Cu poze vechi, du-l la azil!
Poate și-or aminti de drumul
Spre casă… cheamă-i din exil!
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 