Esențe
Cât de mare ți-e păcatul și ce greu
Îmi pare zborul, pe-o așa întunecare!
Eu sunt cel mânat de patimi și tot eu
Apar în plasma spectrului care dispare.
I-am intrat în ochi ispitei și-am bătut
Pulsul în pleoapa zborului, până la tine.
Ți-am stricat, iată, măsura și-am băut
Toată spirala distilărilor sangvine.
Încă mi-e uscată gura și mă bat gânduri
Ascunse, prin unghere prăfuite și cu draci
De ciocolată, care curg prin alte rânduri
Nesfârșite de spirale, când desfaci,
Mirată, nodul straielor decolorate
Și te speli, goală, în crucea apelor nerăbdătoare.
Îți sunt și mai vinovate ipostazele din spate,
Întrucât ești ireală, pacoste, și pieritoare.
Ți-e mai scund, îmi pare, torsul și cumva
Leneș, ca zborul tuciuriu al înserării.
Nu-ți ascund nici eu păcatul, dar aș vrea
Să-ți uit stigmatul buzelor pe țărmul mării,
Când te scalzi în ochii zilei ce-a trecut
Neobservată, prin spiralele acestui demiurg,
Și se topește, într-o urmă șchiopătată, nevăzut,
Ascuns, ca zborul otrăvit al unei păsări, în amurg.
Am băut lapte de piatră și sudori
Apoi din focul distilărilor spectrale…
Tu și eu, ca o pereche de condori,
Prin stări și forme, cât se poate de reale.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 