Trofeul
În desișul de sub munte, în adâncul crângului,
Umblă mintea dezlegată cu năluca cerbului,
Pribegind cu noaptea-n plete, până-n hăul muntelui,
Prin desișul pustiit, unde-i casa corbului.
Ochii lui, scânteia nopții, mă priveau prin agonii,
L-a rănit săgeata sorții cu blesteme sângerii,
Cel mai mândru cerb din codru ce-și purta coarnele-n vânt
E rănit de ochiul lumii și de-o ploaie prinsă-n vânt;
Plânge luna-n ochii blânzi, inima mi-e sfâșiată,
Îl privesc îndeaproape, lacrima cărare-și cată,
Cuprinzând grumazul zvelt, brațele mi se înmoaie,
Peste crângul pustiit s-a stârnit un fel de ploaie,
Ochii împăienjeniți mă privesc ca pe un laur,
„Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punți de aur”,
Mai disting a morții umbre, ascultând un cânt de graur,
Coarnele, trofeul morții, cel mai ne-nsemnat tezaur.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 