Visând…
Eu nu am trăit iubirea fără lacrimi și păcat,
Mi-am strigat amărăciunea, un măr copt în pom uscat,
Ghiocei icneau să iasă, sub zăpezi, tăcuți, timizi,
Dar un zid se înălța peste ei, din cărămizi.
Pomii de erau în floare și urcau, spre cer, o scară,
Se pornea măcel de gheață și mureau mai către seară,
Doar în visul meu albastru mai alerg prin maci și stele
Și îmi râde-o primăvară, cu ninsori și viorele,
Înfloresc mirați copacii, când ne ninge tăcut faur,
,,Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punți de aur.”
Nuferii sunt stele-n lacul unde dorurile plâng
Și-mi îmbrățișează gândul, când în lume e nătâng,
Iar tăcerile îmi cântă, nu suspină-n visul meu…
Aici vin să te aștept când mi-e sufletul prea greu.
Și încep să se pogoare fluturi albi, albind pământul,
Când îți tremură privirea și îți este sfânt cuvântul…
Tu…îmi vii la ceas de taină și-n căușul palmei mele,
Îmi pui primăvara toată, ghiocei și viorele.
Aici dorurile toate stau la ușă și doinesc,
Fremătând, te-aștept pe tine-n acest vis nepământesc,
Eu îmi culc smerită capul, adormind pe brațul tău,
Aici, mă-nsoțești, iubite, și-mi ești înger, nu călău…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 