Povestiri din pădure
Vin să te cunosc pădure, freamăt viu și ascunziș
și să te iubesc pe toată, luminiș cu luminiș,
sărutată de amiază, frunza ta o să tresară
pe o creangă cu suspine în răcoarea ce-nfioară.
Pe cărările-mpletite, am ajuns în catedrală,
din înaltul ei se-aude o orchestră ireală,
virtuozi cu glas măiastru și aleși ciripitori
mă ridică și mă poartă până dincolo de nori.
Îți aud nemuritorii, cei văzuți și nevăzuți,
unii îmi vorbesc pe limbă, alții mă petrec tăcuți,
pe-nserat la sfatul obștei se adună în poiană
brunul, surul și mistrețul, chiar și vulpea cea vicleană,
vin din scorburi veverițe și din vizuini bursucii,
numai iepurii și jderii fac într-una pe uitucii.
„Iată cerbi cu stea în frunte, care trec pe punți de aur”,
peste ape-ntunecate șade luna ca un plaur,
argintând încă o noapte în pădurea cea tăcută,
ei boncăluiesc aproape, răscolind sălaș de ciută.
Poate nu e doar un basm însoțind o reverie,
poate nu e vis albastru, dar ar trebui să fie,
căci acolo printre ramuri, foșnetul îmi face bine
și când plec, o fac, măiastro, doar ca să mă-ntorc la tine!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 