Poveste din amurg
Cu tine mă așez către apus.
Prezența ta-n fuior, dulce lumină,
molatic se preschimbă în râvnita tihnă,
fluid de sânge cald și nesupus,
descătușat fior fără de vină
să-și țeasă nevăzuta rădăcină.
Prin tine astăzi se dezmărgini altar.
Noi suntem sevele aduse din vecie,
purtându-și rod hotar după hotar,
nori rubinii să cânte-n armonie.
Făptura lumii-ntreagă, strai întunecat,
așază leagăn zborului neîncetat
și împletire în amurg dorințelor ce-așteaptă
s-aducă dimineții a mugurilor șoaptă.
Trec blând auriu aburii calzi de cuvânt,
doar raza de lună coboară în unde
cerul de mâine așternut pe pământ
când susură visul Cassandrei pe strune:
Vezi copaci cu stele-n ramuri
peste ceru-n destrămare.
Zânele topite-n frunze
coșuri grele-au adunat.
Vine clipa de niciunde.
Vine clipa de la Faur
când suflarea s-a-mbarcat,
peste marea de-mpăcare
către-un plai înfricoșat.
Iată, noi suntem plutirea
nesfârșitului de soare,
pasăre răsturnată-n vâltoare,
inorogi cu aripi de foc ca iubirea
dintotdeauna vie și nemuritoare
a noastră, doar a noastră îmbrățișare.
Vom adormi către zori așteptând
icoane-ngropate-n adânc nepătruns
s-aprindă torțele vieții-n ascuns,
Noi, nouă înșine,
caier cosmic ne suntem.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 