Mă plouă cu toamnă
E toamnă în suflet, e toamnă devreme
Și frunzele-mi pleacă din inimi uscate.
Ne plouă, iubite, e vânt, nu te teme!
Se-nșiră pe dealuri păduri dezbrăcate.
O ploaie de gânduri ca frunzele moarte
Își scutură trena, în grabă, de sare.
Ne pleacă și cucii, visează în noapte,
C-ajung pe-alte țărmuri scăldate de soare.
Tu ia-mă în brațe! Prin șiruri de frunze
Un vals al iubirii să-ncepem îndată.
Îmi plouă pe suflet, îmi plouă pe buze,
Căci toamna aceasta îmi șade în poartă.
Mi-aduce șiraguri de păsări în zboruri,
Îmi pune în brațe iubiri trecătoare.
În pieptu-mi sălbatic îmi picură doruri:
Adun frunze triste pe-ngusta-mi cărare.
Mă plouă cu toamnă, mă plouă cu ceață,
Tu ține-mi umbrela! Un nor mă răpune.
S-alegem din toate un licăr de viață
Și-n jar să prefacem și stinsul cărbune!
E toamnă în vie și curge un gând lin.
Văd ani grei de lacrimi, cu pletele-n vânt,
Sunt desfrunzita zării, sunt pașnicul mălin
Și-mi scriu pe foi căzute căldura din cuvânt.
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 