Cristiana Iliuță

Fără tine

Cerul mă condamnă la răscruce,
Unde vara a-nflorit iluzii,
Nu știu de e rătăcire sau mi-e cruce,
Toamna-mi vine fredonând confuzii.

Mi te caut în tăcerea nopții,
Am albastrul tot în buzunar,
Vreau să îl plantez în fața porții
Și te strig în gândul meu hoinar.

Vreau să mă auzi ca pe un clopot,
Ce îți bate-n piept, cu stânci și sare,
Să mă simți, ca pe al ploii ropot,
Vreau să mă privești ca pe o zare.

,,Vreau să mă miroși ca pe-o fereastră”
Și să guști felii din anotimpuri,
Să îți fiu, în zori, o floare-albastră
Ce tresare-n macii de pe câmpuri.

Nenuntită-i clipa ce se pierde
În aleanul vieții, fără tine,
De îți sunt albastrul, tu-mi ești verde,
Ce zvâcneste-n macii din coline.

Fără tine, iarna-i prinsă-n ghețuri,
Ghioceii stau pe sub troiene,
Primavara-și etalează prețuri,
Vinde amăgiri cotidiene.

Fără tine, timpul mi-este stâncă,
Pasu-i greu și pragul fără flori,
Viața mi-e prăpastie adâncă,
Clipele-au tăcut, fără culori.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu