Cristina Pașca

Curcubeu

In orbii ochi flamanzi, lumina se frământă
Și îi curtează-ntruna, din zori până-n amurg.
O nouă eră-n valuri de-oceane se avântă
Iar picuri de speranță în fruntea lor se frâng.

Se pierde ADN-ul într-un tumult de ape
Și rătăcește-n lume fără vreun Dumnezeu…
O mamă și un tată înoată să nu-l scape,
Dar lupta e prea mare și valul e prea greu…

Se prind și cromozomii în lungi gheare de păsări,
Nimicul iară ține grotesc cu cap în jos.
In noaptea minții oarbe unii-și găsesc cărări,
Și spun, fără să vadă, urâtului…frumos…

Se strâng în cete, cete safire din înalt
Și se topesc în valul privirii însetate…
Se-naltă-n locuri sfinte lungi valuri de bazalt,
Zăpada lor e neagră și stelele-nserate…

Răniții de plăcere în suflet au durere,
Și vor o răzbunare pe ceea ce ei sunt.
O mamă și un tată, copilul mic își cere,
Atâta este viață și-atât este pământ!

Atât a fost la Noe… iar semnu- i legământ!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu