POETUL E MINERUL
Poetul e minerul de cuvinte,
E cel care le consideră sfinte,
Le extrage din adâncul ființei sale
Cu bucurie, cu trudă
Și uneori cu jale,
Este căutător de aur și de comori,
Cuvintele sunt pentru el
Ca niște flori.
Poetul este truditorul
Cu lămpaș și târnăcop,
Care știe să treacă răbdător
De orice hop.
Lămpașul său e mintea ascuțită,
Dorința lui cea mai neprihănită,
Iar târnăcopu-i pixul fermecat
Care pe coli veline
Mereu a lunecat!
Poetul e mereu de muză dependent,
Mesajul său întotdeauna
E concludent,
E aspru cu sine în zidire,
Fiindcă vrea să-i iasă totul
Cât mai bine,
Că, dacă zidul nu-i de calitate,
Ci din cuvinte
La-ntâmplare aruncate,
Se va prăbuși cu siguranță
Și atunci
Unde va mai fi prestanță?
Cum să mai aduni
Cuvintele din sine,
Cum să le mai ordonezi
Cu strălucire?
Cum să mai poți fi mulțumit
De tine?
Cuvântul va fi cheie de cetate,
Uzină de atâtea nestemate,
Trăiri și sentimente
La cote cât mai înalte…
Cuvântul nu-i joacă
Nici pe departe,
El este amprenta artei tale,
A inimii și-a minții cu adevărat,
Cuvântul e divină libertate,
Trudă, și lacrimă, și zâmbet
Și ..de toate!
Scrii, mototolești hârtii
Și-arunci atâtea visuri
Care îți par necizelate
Și…blazate
Ești aspru cu tine
Și cu munca-ți din adâncuri,
Trebuie să sapi tot mai mult
Și tot mai în profunzime,
Cu dăruire,
Trebuie să dai de aurul cel mai pur
Și poezia ta să curgă șnur,
Să aibă sunet, strălucire
Și chiar filon de nemurire…
Sapă, poete, miner de cuvânt,
Semnează cu el
Cel mai fidel legământ!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 